Medierea, o justitie non-judiciara?

Medierea reprezinta o modalitate moderna si eficienta de solutionare a litigiilor dintre parti pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate impartialitate si confidentialitate, avand liberul consimtamant al partilor pentru desfasurarea intregului proces de mediere.

Medierea este un proces structurat, care are loc intr-un cadru neutru si confidential, la biroul mediatorului, din initiativa partilor. Partile sunt cele care decid daca isi vor solutiona conflictul, litigiul dintre ele, in cadrul unui proces de mediere, la un mediator ales de comun acord.

Pot face obiectul unui proces de mediere conflictele in al caror continut se afla drepturi de care partile pot dispune in mod liber, prin conventii sau alte forme prevazute de lege. Asadar, medierea poate fi folosita in numeroase conflicte sau litigii. Printre acestea enumeram litigii izvorate din raporturi civile, raporturi comerciale, raporturi familiale, raporturi penale (se pot media cazurile penale in care retragerea plangerii prealabile sau/si impacaraea partilor inlatura raspunderea penala), conflictele scolare, conflictele de malpraxis, conflictele de asigurare, conflictele ce izvorasc din raporturile de munca, conflictele din materia protectiei consumatorului, proprietatii intelectuale.

Nu se pot media conflictele din raporturile administrative, fiscale, cele referitoare la actele emise de autoritatile sau institutiile statului (plangeri impotriva acestor acte), conflictele a caror continut consta in drepturi strict personale, si nici orice alt conflict care are in continut drepturi de care partile nu pot dispune (prin conventie sau alta forma prevzauta de lege).

In instanta, partile aduc litigiul in fata judecatorului si acesta in baza unor criterii, ratiuni si legi obiective, avand si sustinerile si probele partilor, judeca cauza, dand dreptate doar uneia dintre parti. Asadar o parte iese perdanta si alta castiga. Cu toate acestea si partea care castiga, iese perdanta intr-o oarecare masura daca ne gandim la timpul si stresul care l-a platit cu acel proces.

Procesul de mediere este total diferit de procesul judiciar. In cadrul medierii partile isi conduc singuri disputa spre o solutie reciropc convenabila, avatanjoasa si satisfacatoare. Procesul de mediere se desfasoara intr-un camp de interese si noi, nu de drepturi. Cu toate acestea, chiar daca campul de mediere este un camp de interese si nevoi, aceasta nu inseamna ca nu respecta drepturile si libertatile partilor. Dimpotriva, interesele si nevoile sunt ghidate de principiile respectarii drepturilor fiecarei parti implicate in proces. Fara respectarea acestor drepturi nu se poate vorbi de un proces de mediere. Insa, procesul de mediere nu are in vedere drepturile stricto senso. In cadrul procesului de mediere campul spre care focuseaza partile si mediatorul este campul de dorinte, interese si nevoi ale partilor. Im mod mai concret, conflictul dintre parti este analizat de mediator impreuna si cu implicarea activa si efectiva a ambelor parti, este diagnosticat si, tot in cadrul procesului de mediere, se cauta reteta potrivita pentru ca conflictul sa inceteze si sa se previna reaparitia lui sau a altor conflicte cu cauza conexa.

Analiza conflictului implica analiza intereselor si nevoilor partilor deoarece acestea au fost cauze sau factori determinanti ai conflictului, factori de ordin subiectiv si obiectiv. Reteta este solutia, acordul la care partile in mod benevol ajung, in urma unui dialog si a unei negocieri in care fiecare parte urmareste sa isi satisfaca propriile interese si nevoi. Aceasta este posibil deoarece, in cazul unui conflict interesele si nevoile partilor sunt diferite, dar nu se exclud si pot fi complementare, astfel acordul este posibil in toate conflictele care pot fi supuse medierii. Daca vorbim de un proces de drepturi, ca cel judiciar, complementareitatea dispare, deoarece legea nu multumeste si nu da dreptate niciodata ambelor parti, astfel una dintre ele pierde. In MEDIERE solutia este de tip WIN WIN, ambele parti castiga si sunt multumite, deoarece interesele si nevoile lor au fost atinse intr-o masura multumitoare si satisfacatoare, prin solutia la care au ajuns sub asistenta si prin facilitarea mediatorului.

Medierea este o justitie non-judiciara deoarece partile ajung la o intelegere in cadrul confidential si neutru al unui Birou de Mediator. Este o justitie, o dreptate facuta in campul intereselor si nevoilor partilor, o dreptate bilaterala, ambele parti ale conflictului raman multumite in urma solutiei pe care impreuna cu mediatorul au gasit-o si agreat-o. Acest camp al intereselor si nevoilor partilor este campul de mediere. Iar justitia pe care singure si-o fac partile in procesul de mediere, cu asistenta si prin facilitarea mediatorului, este o justitie de durata care leaga si consolideaza relatiile dintre parti, si chiar previne aparitia sau escaladarea conflictului dintre parti. De aceea medierea este o justitie non-judiciara care are loc intr-un camp al intereselor si nevoilor partilor, in limitele si cu respectarea drepturilor lor. Si este o justitie si prin prisma faptului ca conflictul dintre ele inceteaza, partile dialogheaza din nou, relatiile se reconsolideaza; nu este aceasta cea mai mare dovada de dreptate, de justitie? Imi vine greu sa cred ca procesul judiciar face dreptate, tocmai prin prisma faptului ca neintelegerile si conflictul dintre parti escaladeaza, si creeaza intre ei o adancitura de ne-refacut, si astfel o parte, sau chiar si ambele parti raman cu impresia si sentimentul de ne-dreptate.

In procesul de mediere, mediatorul micsoreaza aceasta ruptura dintre parti, creaza punti de legatura, de dialog intre ele, si prin comunicare si deschidere spre un dialog constructiv se ajunge la o solutie a partilor, o solutie gasita de acestia sub asistenta si prin facilitarea mediatorului, o intelegere reciproc multumitoare. Cred ca aceasta este adevarata justitie si dreptate, cand sabiile au fost ingropate si partile si-au redeschis drumul spre dialog si cooperare.

Cadrul legal al medierii este legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, modificata si completata prin legea 370/2009, O.G. 13/2010 pentru transpunerea Directivei Servicii 2006/123/CE, prin legea nr. 202/2010, precum si prin Legea nr. 115/2012, cu modificarile aduse de Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei din decembrie 2012, precum si de cea cu nr. 4 din ianuarie 2013.